ANDREEA DĂNCINESCU

Ambasador al copiilor și tinerilor cu dizabilități al Fundației Star of Hope România

Președinte al Asociației pentru copii și adulți cu handicap psihomotor ,,Cutezătorii” Iași

AVEM NEVOIE DE O GENERAȚIE ACTIVĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI CARE SĂ PUNĂ PUNCTUL PE I CONFORM NEVOILOR ÎNTÂMPINATE ZI DE ZI ȘI MAI ALES PENTRU CĂ LEGEA PERMITE. NEVOILE SUNT REALE, OAMENII SUNT REALI, NU SUNTEM DOAR NUMERE ÎN STATISTICILE FRUMOS PREZENTATE PE HÂRTIE, SUNTEM OAMENI CU DREPTURI ȘI NEVOI, LA FEL CA TOȚI CEILALȚI CETĂȚENI AI COMUNITĂȚII.

De-a lungul timpului m-am implicat în campanii de conștientizare și informare, consultare și ședințe publice pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, la nivel local și național, atât pe partea educațională cât și pe partea de accesibilizare. Pentru o persoană cu dizabilități ziua ar trebui să fie formată din 48 de ore sau chiar mai mult, dar din păcate sunt doar 24 de ore pentru toți.

De-a lungul timpului în numeroase interviuri ca tânăr activist, am spus că eu cred în tineri și în posibilitatea lor de a oferi și altceva de cât au oferit generațiile trecute. Tocmai de asta avem nevoie de mentori, de persoane cu experiență, și tocmai de asta a venit momentul ca tinerii activiști cu dizabilități să fie mult mai vocali, să-și facă vocea auzită și să-și apere drepturile pentru ca ceea ce facem noi și ceea ce susținem, și aici vorbesc în numele meu, sunt situații reale cu care o persoană cu dizabilități se confruntă zi de zi, minut cu minut, borduri, rampe, locații publice inaccesibile, teatru, restaurant, transport în comun, nu sunt doar nevoile persoanelor cu dizabilități, sunt nevoile mai multor categorii de persoane, mame cu bebeluși în cărucior, persoane supraponderale, vârstnici, etc.

De când mă știu sunt o persoana implicată concret și am să lupt pentru drepturile persoanelor cu dizabilități în continuare. Din păcate persoanele cu dizabilități se confruntă cu un sistem învechit care pune bariere, nu oferă suport real, care îngradește drepturile și care complică și mai mult o viața care este deja complicată, cu tratamente costisitoare sau de neatins, cu oameni din sistem cu o gândire rigidă, învechită, dezinformați, lipsiți de empatie.

De aceea proiectele de genul sunt binevenite, deschizătoare de drumuri noi și care aduc informații necesare și concrete pentru comunicarea cu autoritățile care, din experiența personală și nu numai, nu comunică și nu rezolvă și nu aplică corect ceea ce legea impune și permite deja, pentru a crește calitatea vieții unei persoane cu dizabilități și aici nu mă refer doar la nivel local ci și la nivel național.

Chiar dacă pentru mine a fost foarte dificil să parcurg acest drum și pașii spre normalitate au fost mici din partea autorităților, știu că am contribuit activ și am pus împreună cu cei implicați o piatră de temelie pentru viitor în speranța progresului comunității și în înțelegerea faptului că nu toate persoanele cu dizabilități sunt lipsite de educație și stau doar la cerșit, etichetă care este generalizată nefondat.

De aceea lupta mea și a noastră continuă pentru accesibilizare, pentru educație, pentru locuri de muncă, pentru simplificarea birocrației, pentru o viață de calitate, cum este firesc. Toată aprecierea mea pentru calitatea informațiilor aduse în proiect, pentru echipa profesionistă și dedicată, model care propun să fie multiplicat la nivel național.

TINERI ACTIVI CU VIZIUNE ȘI DORINȚA DE SCHIMBARE  – un motto personal după care mă ghidez și aș fi onorată să fim din ce în ce mai mulți care contribuim la progres.

SEBI CRĂCIUN

Sebi Crăciun - „Micul poet”, elev în clasa la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc

”Eu scriu pentru a merge. Nu pot merge în mâini, cu mâinile scriu…”

 

Sebi Crăciun a suferit mai multe intervenţii chirurgicale la o clinică din Chişinău şi face în mod permanent terapie de recuperare. Datorită acestui complex terapeutic, a reuşit să se desprindă de scaunul cu rotile şi să meargă pe plan drept. Următoarea etapă este să reuşească să se deplaseze pe plan înclinat sau accidentat. Sebi şi toţi cei care îl cunosc sunt convinşi că va reuşi, pentru că are foarte multă voinţă şi mulţi oameni care îl ajută în continuare.

,,Freamăt de speranţă”, „To be or not Toby”, „Cu cartea pe carte călcând” şi ”Numărătorul de paşi” sunt cele patru cărţi pe care Sebi le-a lansat până acum, cărţi care îi dau aripi, îl ajută să meargă. Din vânzarea cărţilor, micul poet îşi plăteşte intervenţiile chirurgicale şi recuperările care să-l ajute să meargă. „Astăzi păşesc datorită vouă, celor mulţi, care aţi avut încredere în mine şi mi-aţi cumpărat cărţile.

Acest site utilizează cookie-uri

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor.